Discuţiile şi dezbaterile despre diferenţele dintre generaţii, despre cum ar trebui să abordăm generaţia Y în context organizaţional sau despre cum asigurăm o colaborare armonioasă între cele 3 generaţii prezente în momentul de faţă pe piaţa muncii (baby-bomers, generaţia X, generaţia Y) sunt tot mai prezente atât la nivel internaţional, dar şi în România.

Experţii estimează că în 2020, piaţa forţei de muncă va fi în proporţie de 40% acoperită de tinerii născuţii între anii 1980 şi 2000.

Chiar dacă au fost criticaţi ca fiind leneşi şi cred că li se cuvine totul, reprezentanţii generaţiei Y sunt angajaţii printre cei mai educaţi, foarte diverşi din punct de vedere etnic şi cultural şi cu o bună formare tehnologică care au pătruns pe piaţa muncii. Însă pentru a avea succes pe plan profesional este nevoie de un pic mai mult decât de educaţie şi de experienţă.

Cati oameni cunoasteti care s-au schimbat intr-adevar, care au dus pana la capat un proces de schimbare? Eu stiu cativa, insa nu foarte multi. Schimbarea presupune un proces de invatare si dezvatare (explic in cele ce urmeaza acest termen, mai putin folosit zi de zi) pe care cei mai multi dintre noi nu sunt deschisi sa il parcurga pentru ca nu i-au inteles esenta.

Principalul impediment este dat de asteptarile nerealiste cu care se pleaca la drum, mai ales in ceea ce priveste procesele de schimbare dificile ce presupun intrarea pe un teren necunoscut, despre care nu stim mare lucru. Din experienta cu clientii mei, am observat ca tendinta oamenilor este sa doreasca ca procesul de schimbare sa se termine imediat, pocnind din degete, fara efort si daca se poate fara investitie de timp, adica „acum”. Din pacate, in realitatea in care traim, foarte rar se intampla minuni de genul acesta.