Acompanierea esecului managerial
02 Oct 2012
Un proiect nou aduce cu sine sperante si asteptari diferite pentru cei implicati. Pentru unii este o noua sansa de afirmare, pentru altii este un spatiu pentru a face lucrurile cum stiu ei mai bine, pentru altii este doar o povara in plus in agenda lor si asa foarte incarcata. Dar am sa ma refer in acest articol la un proiect foarte specific pentru a introduce o competenta de acompaniere a dezvoltarii angajatilor, pe care managerii au nevoie sa o invete pentru a crea medii in care oamenii sa performeze.
In echipa de marketing a unei companii din zona de productie industriala, Cristina - Marketing Managerul, a venit cu o idee buna, validata de Directorul General, dar si de echipa, pentru a cuceri un nou segment de piata. Cristina era foarte increzatoare in ideea ei, stia ca este un volum mare de munca, ca are nevoie de sprijin de la cativa colegi pentru a o implementa, insa era pozitiva. A gandit un plan de proiect pentru a implementa aceasta idee. Si-a setat cateva target-uri, un deadline, si pasii pe care ii are de parcurs. Si a inceput sa lucreze la acest proiect. La sedintele echipei, isi tinea colegii informati cu progresele facute in proiect. A urmat o perioada foarte incarcata si asa au trecut cateva luni de munca… in luna august deja era aproape de jumatatea proiectului. La evaluarea facuta la aceasta data, indicatorii partiali asumati de Cristina nu erau cei pe care i-a fixat la inceputul proiectului. Erau mult mai jos. Cristina vazuse pana in august si alte semne ca acest proiect nu va ajunge acolo unde a targetat ea, dar era increzatoare… Stia ce are de facut si stia ca poate sa faca.
Totusi, in august, in fata echipei si a colegilor din celelalte departamente implicate in proiect, indicatorii nu erau cei doriti. Au agreat sa mearga mai departe cu proiectul, avand noi indicatori pentru urmatoarele luni ale proiectului. Ideea li se parea in continuare una buna si ii ambitiona. A venit si luna septembrie si cu nerabdare s-au uitat cu totii la cifre. Erau mai aproape de indicatorii noi agreati dupa evaluarea din august, dar tot erau mici, ca cifre.
Sedinta de board de la finalul lunii septembrie a fost una grea pentru Cristina. A avut o prezentare de 1 ora in sedinta de board a companiei, despre evolutia proiectului pe care ea l-a initiat si condus.
Prezentarea nu a fost foarte greu de facut, realitatea era una singura - oricat de mult si-a dorit si a muncit Cristina, proiectul a esuat. A inceput sa prezinte managementului pe rand slide-urile, avand o temere in legatura cu reactia lor. Ulterior, Cristina si-a amintit ca Directorul Financiar i-a spus ca nu-i ok ceea ce se intampla si ca trebuie cautata cauza, aflat cine a gresit, ca sa se ia masuri… dar Directorul General a salvat-o, afirmand ca este ok, macar au obtinut cateva rezultate - proiectul nu a fost chiar inutil. Directorul Comercial a spus ca este o lectie foarte buna pe care o poate lua din acest proiect, macar acum stie ce are de facut ca urmatorul proiect sa iasa bine, ca face parte din business, uneori mai si pierzi… a mai fost un coleg care a punctat ca a fost o idee buna, ca a apreciat eforturile ei si ca este sigur ca urmatorul proiect ii va iesi bine, dar s-ar putea sa fie utile niste cursuri de Project Management in companie… Si totusi Cristina a iesit din sedinta respectiva cu un gust amar. Toti au incercat sa o faca sa se simta mai bine dar nimeni nu a auzit-o de fapt, nu i-a dat ce a avut nevoie: spatiu si empatie.
Fiecare a incercat sa o faca sa se simta mai bine, sa o faca sa vada avantajul esecului, sa ii dea o lectie, sa o motiveze sa munceasca mai tare ca data viitoare, sa nu se mai intample la fel. Dar ea nu de asta avea nevoie. Avea nevoie sa simta ca nu este singura in toata situatia aceasta, ca esecul ei este acceptat si ea ca profesionist este acceptata; ca este inteleasa si ca au incredere in ea chiar daca nu este perfecta si ca va fi totul ok mai departe.
Empatie. Compasiune. Atunci cand avem nereusite, cand ne dam seama ca nu suntem perfecti si ca gresim, acceptarea din partea noastra si a celorlalti este ceea ce ne ajuta sa mergem mai departe cu incredere. Ca sa poti evolua, ai nevoie sa fii acceptat asa cum esti – este o nevoie profund umana si intelegerea ei de catre manageri creeaza un mediu de incredere sanatos.
O fraza care ma inspira mereu despre empatie si compasiune este ceea ce a spus Shinzen Young “compasiunea inseamna sa imparti durerea fara sa imparti suferinta”.
Empatia comunica incredere. Iar oamenii performeaza cand simt incredere. Cand stau cu tine si te ascult atunci cand vorbesti despre un esec sau o nereusita, fara sa incerc sa schimb nimic din situatia de fapt, inseamna ca am incredere ca esti ok – chiar daca acum nu performezi. Si atunci cand oamenii simt de la cei din jur ca sunt ok – au incredere si evolueaza.
Cei mai multi manageri uita acest lucru. Cel mai frecvent atunci cand se intampla o nereusita, un esec, cei mai multi manageri cauta vinovatii. Blameaza sistemul, oamenii, situatia, mediul... Sau le dau o lectie, o predica, celor implicati. Sau incearca sa ii faca sa se simta bine. Dar paradoxal, toate acestea produc efectul opus – oamenii se simt prost, au un gust amar sau sunt dezamagiti. Sunt defensivi (“daca nu sunt ok dupa un esec as face bine sa reformulez situatia aceasta astfel incat sa nu fie vina mea…”).
Intentiile managerilor sunt pozitive, ei isi doresc ca oamenii sa se simta bine, sa invete, sa evite greselile. Vor sa isi protejeze oamenii si echipele. Dar protectia nu inseamna invatare!
Invatarea – sa inveti sa previi esecurile – vine doar dupa ce oamenii se simt ok cu ei insisi si dupa ce au esuat. Si acest ok vine din empatie.
Sa fii empatic in mediul actual de business cred ca suna destul de feminin ca abordare sau poate aiurea, pentru multi manageri. Insa este o competenta esentiala, care contribuie la dezvoltarea unor medii de invatare sanatoase.
Performanta unei echipe apare doar atunci cand mediul creat de management favorizeaza invatarea. Cumva managementul seamana mult cu gradinaritul – un gradinar nu cultiva flori, ci cultiva solul si cu cat solul este mai fertil, cu atat va avea o recolta mai bogata!
Sa exprimi empatie si compasiune este simplu. Cand cineva face o greseala sau comite o eroare in vreun fel, doar asculta-l. Nu il intrerupe, nu ii oferi nici un sfat, nu ii spune ca totul va fi in regula… Nu iti fie frica de liniste. Doar asculta.
Rodica Obancea, Coaching Partner
HART Consulting
Un material pentru Revista Cariere
